După spusele Oanei, a scris multe poezii dar… prin mesaje telefonice! Hârtia de scris a păstrat foarte puţine poezii, mai mult pentru sufletul ei, din care azi, publicăm…
Mă plec ţie... şi îţi mulţumesc!
Mi-ai arătat mereu calea cea bună,
Mi-ai oferit siguranţă şi protecţie,
Atunci când monştrii şi sunete ale nopţii mă bântuiau!
O tânără fetiţă depinde de lucrurile acestea!
De la periatul dinţilor la periatul părului,
De la călătorii în medii noi la a-mi arăta,
Lucruri la care puteam visa şi spera!
Că într-o zi le voi reîntâlni şi regăsi!
Erai mereu acolo când priveam înapoi!
Ne adunai pe toţi, să fim ce trebuia să fim...
Familia fericită şi plină de iubire!
Trebuie să fi fost greu să le ţii aşa când,
Erai departe şi nu puteai face nimic!
Şi când nu puteam dormi noaptea,
Alungai întunericul şi frica cu iubire şi lumină,
Mă luai în braţe şi fruntea-mi sărutai!
Ca o larva într-un cocon mă îngrijeai,
Oare cât mai aveam de aşteptat,
Să devin ceea ce mereu am visat,
Îmi doream să lupt, să reusesc!
Îmi spuneai să nu-mi fac griji şi să aştept,
Îmi promiteai că aceea zi va veni, curând,
"Larva se va transforma în fluture şi va zbura!
Ia-ţi visele şi fă-le să devină realitate!"
Mereu am visat şi am aşteptat această zi,
Pentru asta m-ai crescut şi m-ai învăţat,
În curând va trebui să-mi desfac aripile,
Să ies din cocon şi să înfrunt viaţa!
Dar pentru tine tot o larvă voi rămâne...
Tot fetiţa ta, acelaşi copil cu ochii mari,
Cu vise, o mie, şi zâmbetul pe buze!
Acelaşi copil dar cu trup de adult!
La fel de visătoare cum o ştiai...
Fetiţa ta dulce şi neastâmpărată!
Mereu o să te iubesc, TATǍ!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu